Aloe Vera a fost recunoscută pentru proprietățile sale terapeutice de-a lungul istoriei. Studiile contemporane au documentat eficacitatea sa pentru diverse afecțiuni, inclusiv artrita, colesterolul ridicat, cistita interstițială/sindromul durerilor vezicale, prostatita nonbacteriană, durerile pelvine cronice, arsurile provocate de radiații, bolile de inimă, diabetul și tulburările sistemului imunitar. Diabeticilor, în special, li se recomandă să își monitorizeze îndeaproape nivelul zahărului din sânge atunci când folosesc forme concentrate de Aloe Vera, datorită potențialului său de a reduce semnificativ necesarul de insulină.

Aplicația medicală a Aloe Vera a fost susținută în literatura medicală timp de peste cinci decenii, beneficiile sale fiind documentate chiar mai devreme în scrierile botanice și naturiste. Cercetările științifice confirmă proprietățile antibacteriene și antifungice ale compușilor prezenți în Aloe Vera. Numeroase studii și rapoarte de caz susțin, de asemenea, utilizarea acesteia în tratarea radiațiilor și a ulcerelor de stază la om, precum și a arsurilor și leziunilor provocate de degerături pe modele animale. Aplicarea clinică modernă a Aloe Vera a început în anii 1930, în urma rapoartelor privind eficacitatea sa în vindecarea arsurilor provocate de raze X și radium.

Considerată "planta arzătoare", "planta medicinală" și "planta misterioasă" de către nativii americani, aplicațiile medicinale ale Aloe Vera erau foarte apreciate. Consemnările istorice arată că Aristotel l-a îndemnat pe Alexandru cel Mare să cucerească Socotra pentru a-și procura Aloe Vera pentru tratarea rănilor soldaților. Medicii antici o prescriau pentru o gamă largă de afecțiuni. Tabletele de lut sumeriene din jurul anului 1750 î.Hr. și reprezentările anterioare care datează din 4000 î.Hr. ilustrează utilizarea sa medicală. Egiptenii o venerau drept "planta nemuririi", iar până în anul 1500 î.Hr., papirusul Ebers descria tratamente pe bază de Aloe Vera pentru diverse afecțiuni. Utilizarea sa s-a răspândit în Imperiul Persan până în anul 600 î.Hr., influențând practicile medicale din lumea arabă și India.

 Mai multe despre Aloe Vera - Planta

Aloe Vera, cunoscută sub denumirea științifică de *Aloe barbadensis miller*, este o specie de plantă suculentă din genul *Aloe*. Aceasta crește abundent în climatele tropicale, semi-tropicale și aride din întreaga lume. Se caracterizează prin frunze groase, cărnoase, care conțin un gel transparent, gel care este cel mai frecvent asociat cu proprietățile curative ale plantei. Frunzele plantei Aloe Vera sunt mărginite de dințișori și pot crește până la 12-19 centimetri în lungime. Planta în sine este rezistentă la secetă, ceea ce o face o alegere populară atât pentru scopuri medicinale, cât și pentru agricultură.

Beneficiile terapeutice ale gelului de Aloe Vera provin din compoziția sa bogată în vitamine, minerale, aminoacizi și antioxidanți. Acesta conține vitamine esențiale precum vitamina A (beta-caroten), C și E, care sunt antioxidanți. De asemenea, are vitamina B12, acid folic și colină. Mineralele găsite în Aloe Vera includ calciu, crom, cupru, seleniu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu și zinc. Acești compuși contribuie la proprietățile antiinflamatorii, antibacteriene și antivirale ale plantei, făcând-o eficientă în vindecarea rănilor și ca tratament pentru diferite afecțiuni ale pielii.

Gelul limpede din interiorul frunzelor de Aloe Vera este extras pentru diverse utilizări, inclusiv produse pentru îngrijirea pielii, suplimente alimentare și remedii pe bază de plante. Acest gel conține peste 75 de constituenți potențial activi, inclusiv vitamine, enzime, minerale, zaharuri, lignină, saponine, acizi salicilici și aminoacizi. Printre acestea, polizaharidele din gelul de Aloe Vera au fost identificate ca jucând un rol-cheie în efectele sale hidratante, vindecătoare și antiinflamatoare. În plus, acemannan, un polizaharid proeminent, susține funcția sistemului imunitar și are capacități antivirale.

Din punct de vedere științific, mecanismul prin care Aloe Vera aduce beneficii pielii și vindecă arsurile implică capacitatea sa de a spori sinteza colagenului și regenerarea pielii. Aplicarea sa pe arsuri nu numai că reduce timpul de vindecare, dar și minimizează cicatricile prin îmbunătățirea elasticității și integrității pielii. Această capacitate de regenerare se extinde la tratarea degerăturilor, psoriazisului și răniților, demonstrând potențialul terapeutic versatil al plantei.

Dincolo de aplicarea sa topică, Aloe Vera este, de asemenea, consumată sub diferite forme, inclusiv suc, care este promovat pentru proprietățile sale digestive, de detoxifiere și de stimulare a imunității. Cu toate acestea, consumul oral de Aloe Vera necesită precauție din cauza potențialelor efecte secundare, inclusiv disconfort gastrointestinal și posibile interacțiuni cu medicamentele. Eficacitatea Aloe Vera, atât pe cale locală, cât și pe cale orală, subliniază importanța sa în medicina tradițională și modernă ca opțiune de tratament natural și complementar pentru o gamă largă de afecțiuni.