Aloe Vera a fost recunoscută pentru proprietățile sale tămăduitoare de-a lungul istoriei. Studiile contemporane au dovedit eficiența sa pentru diverse afecțiuni, inclusiv artrită, colesterol ridicat, cistită interstițială/sindromul durerii vezicii urinare, prostatită nebacteriană, dureri pelvine cronice, arsuri cauzate de radiații, boli de inimă, diabet și tulburări ale sistemului imunitar. În special persoanelor cu diabet li se recomandă să-și urmărească cu atenție nivelul zahărului din sânge atunci când folosesc forme concentrate de Aloe Vera, din cauza potențialului său de a reduce semnificativ necesarul de insulină.

Aplicarea medicală a Aloe Vera este susținută în literatura medicală de peste cinci decenii, beneficiile sale fiind documentate chiar mai devreme în scrierile botanice și naturopate. Cercetările științifice confirmă proprietățile antibacteriene și antifungice ale compușilor găsiți în Aloe Vera. Numeroase studii și rapoarte de caz susțin, de asemenea, utilizarea sa în tratarea ulcerelor cauzate de radiații și stază la oameni, precum și a arsurilor și degerăturilor la animale. Aplicarea clinică modernă a Aloe Vera a început în anii 1930, după rapoarte privind eficacitatea sa în vindecarea arsurilor provocate de raze X și radium.

Considerată „planta arsurilor”, „planta leacurilor” și „planta tainică” de către nativii americani, aplicațiile medicinale ale Aloe Vera erau foarte prețuite. Înregistrările istorice arată că Aristotel a îndemnat pe Alexandru cel Mare să cucerească Socotra pentru a procura Aloe Vera pentru tratarea rănilor soldaților. Medicii antici o prescriau pentru o gamă largă de afecțiuni. Tăblițele de lut sumeriene din jurul anului 1750 î.Hr. și reprezentările mai vechi datând din 4000 î.Hr. ilustrează utilizarea sa medicală. Egiptenii o venerau ca „Planta Nemuririi”, iar în jurul anului 1500 î.Hr., Papirusul Ebers descria tratamente pe bază de Aloe Vera pentru diverse boli. Utilizarea sa s-a răspândit în Imperiul Persan până în anul 600 î.Hr., influențând practicile medicale din lumea arabă și India.

Mai multe despre Aloe Vera – Planta

Aloe Vera, cunoscută științific sub denumirea de *Aloe barbadensis miller*, este o specie de plantă suculentă din genul *Aloe*. Crește din abundență în zonele cu climă tropicală, semi-tropicală și aridă din întreaga lume. Este caracterizată prin frunzele sale groase și cărnoase, care conțin un gel limpede, gel asociat cel mai des cu proprietățile vindecătoare ale plantei. Frunzele plantei Aloe Vera au margini zimțate cu dinți mici și pot ajunge la o lungime de 30-48 cm. Planta însăși este rezistentă la secetă, ceea ce o face o alegere populară atât pentru scopuri medicinale, cât și agricole.

Beneficiile terapeutice ale gelului de Aloe Vera provin din compoziția sa bogată în vitamine, minerale, aminoacizi și antioxidanți. Conține vitamine esențiale precum vitamina A (beta-caroten), C și E, care sunt antioxidanți. De asemenea, are vitamina B12, acid folic și colină. Mineralele găsite în Aloe Vera includ calciu, crom, cupru, seleniu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu și zinc. Aceste substanțe contribuie la proprietățile antiinflamatoare, antibacteriene și antivirale ale plantei, făcând-o eficientă în vindecarea rănilor și ca tratament pentru diverse afecțiuni ale pielii.

Gelul limpede din frunzele de Aloe Vera este extras pentru diverse utilizări, inclusiv produse pentru îngrijirea pielii, suplimente alimentare și remedii pe bază de plante. Acest gel conține peste 75 de constituenți potențial activi, inclusiv vitamine, enzime, minerale, zaharuri, lignină, săpunine, acizi salicilici și aminoacizi. Dintre aceștia, polizaharidele din gelul de Aloe Vera au fost identificate ca având un rol cheie în efectele sale hidratante, vindecătoare și antiinflamatoare. În plus, acemannanul, un polizaharid important, susține funcția sistemului imunitar și are capacități antivirale.

Din punct de vedere științific, mecanismul prin care Aloe Vera aduce beneficii pielii și vindecă arsurile implică capacitatea sa de a stimula sinteza colagenului și regenerarea pielii. Aplicarea sa pe arsuri nu doar că reduce timpul de vindecare, dar minimizează și formarea cicatricilor prin îmbunătățirea elasticității și integrității pielii. Această capacitate regeneratoare se extinde și la tratarea degerăturilor, psoriazisului și herpesului bucal, evidențiind potențialul terapeutic versatil al plantei.

Dincolo de aplicarea locală, Aloe Vera este consumată și în diverse forme, inclusiv suc, care este apreciat pentru proprietățile sale digestive, detoxifiante și de întărire a sistemului imunitar. Totuși, administrarea orală a Aloe Vera necesită prudență din cauza posibilelor efecte secundare, inclusiv disconfort gastrointestinal și posibile interacțiuni cu medicamentele. Eficacitatea Aloe Vera, atât locală, cât și orală, subliniază importanța sa în medicina tradițională și modernă ca o opțiune naturală și complementară de tratament pentru o gamă largă de afecțiuni.